Bad Wimpfen, Germania, un basm

In Bad Wimpfen, Germania, am nimerit intamplator. Ajunsesem cu treaba aici si ne-am cazat intr-o localitate noua, industrializata. Avea  doar cateva case vechi cu barne de lemn , dar nimic spectaculos. Ma gandeam ca asa este toata zona. Serile avandu-le libere voiam sa vedem ceva frumos, dar parca toate erau prea departe. Muzeul Porsche din Stuttgart il vizitasem in prima seara. Castelul din Heidelberg as fi vrut sa-l vad pe zi si oricum am fi fost la a doua intalnire. Atunci cineva ne-a recomandat Bad Wimpfen.

Ce este de vazut in Bad Wimpfen, Germania?

De cum am primit recomandarea ne-am urcat in masina si am pornit intr-acolo, asa ca nu am avut timp sa ma informez ce este de vizitat. Dar asta nu a fost un impediment. Am intrat printr-o zona noua a orasului, fiind putin dezamagiti de casele moderne. Dar cu cat ne afundam catre centru, cu atat cladirile deveneau mai vechi, strazile mai inguste si privelistea mai frumoasa. Am lasat masina in spatele bisericii si deja picioarele mele nu mai aveau rabdare sa porneasca in explorarea centrului.

Am luat-o usor-usor pe drumurile pavate cu piatra cubica, minunandu-ne de frumusetea locului. Atmosfera din centrul Bad Wimpfen-ului era una de povestea. Ma simteam intr-un basm de fratii Grimm si ma asteptam ca dupa fiecare colt sa gasesc personajele lor. Nu, nu se intampla nimic in oras, doar asa era el – o bijuterie de orasel de care nu auzisem, dar care a reusit sa ma farmece pe loc. Cu nici doua zile in urma vizitasem Rothenburg ob der Tauber. Superb Rothenburg, dar ma asteptam sa fie asa si vazusem cateva imagini din el, deci nu a fost o surpriza. Bad Wimpfen in schimb a fost.

Doua ore ne-am plimbat pe strazile lui de poveste. Se facuse seara, se lasase frigul si nu era nimeni prin centru, dar asta nu ne deranja. Am ajuns in piata cu primaria si cu principala biserica din oras, o biserica evanghelica cu 2 turnuri construita intre secolele 13 si 16. Ne-am indreptat usor spre cea mai cunoscuta atractie din Bad Wimpfen, Turnul albastru, construit in secolul 13, fiind si una dintre putinele ramasite ale Palatului imperial Staufen. Am trecut pe langa fantanile frumos decorate, Fantana Vulturului si a Leului. Ne-am avantat fara griji pe strazile inguste si prin pasajele care nu stiam unde duc. Si din cand in cand ne mai opream ca sa ne savuram descoperirea.

Ne-am tot gandit de ce are in numele sau si cuvantul Bad. Abia acasa am aflat ca oraselul istoric este si un important centru balneo, cu bai cu ape sarate.

Stiam ca Germania ascunde multe orasele de poveste (citeste ce alte locuri poti vizita in Germania), dar mai stiam ca intai trebuie sa le cauti sa vezi care merita vizitate (sau cel putin acesta era planul meu). Bad Wimpen a fost insa o surpriza extrem de placuta, o descoperire minunata de care m-am bucurat mult timp dupa. Nu planuiesc sa ma intorc prea curand aici, desi ma atrage ideea de a vedea celebrul targ de Craciun din oras, dar mi-a deschis pofta de o vacanta in Germania, in care doar sa caut astfel de comori.