Recunosc ca ajunsa in capitala Germaniei stiam destul de putine lucruri despre caderea Zidului Berlinului si aveam de gand sa merg sa-l vad fiind mereu mentionat in listele cu atractii din Berlin. Lucrurile s-au schimbat insa cand, intr-o seara friguroasa, am decis sa incercam cateva scurtaturi spre statia de S-Bahn si ne-am trezit in apropiere de o mare bucata din zid ramasa inca in picioare.
Cand a cazut Zidul Berlinului?
Zidul Berlinului a fost pentru multi ani un simbol al Războiului Rece. Dupa al doilea Razboi Mondial Germania a fost impartita ca influenta intre SUA si Rusia. Aceste zone de influenta au fost impuse si in Berlin ca si capitala, rezultand astfel 2 orase intr-unul: Berlinul de Vest, mai bogat si mai dezvoltat si Berlinul de Est, cu resurse mai putine.
Pentru a separa Germania de Vest de RGD (Germania de Est) si a stopa exodul de forta de munca din Berlinul de Est catre Vest s-a inceput in 1961 constructia faimosului zid, cea mai cunoscută parte a frontierelor RDG-ului. Zidul a fost construit numai pe teritoriul est-german, constructorii asigurându-se că nu ajung pe teritoriul vest-berlinez.
De-a lungul timpului Zidul Berlinului a avut 4 variante, incepand de la un simplu gard de sarma ghimpata si evoluand catre cele 45.000 de secțiuni din beton armat. Ultima varianta a zidului avea montata pe creasta o teava lustruita pentru a impiedica escaladarea. Bariera care separare Berlinul de Vest de cel de Est curindea insa doua ziduri de beton, intre care se afla asa-numita „zona a mortii” de aproximativ 150m, acoperita cu nisip pentru a vedea pasii fugarilor si pazita de soldati inarmati.
Odata cu constructia lui au aparut situatiile absurde: familii despartite, oameni evacuati din casele lor aflate in zona zidului si ferestre acoperite. Au existat aproximativ 5.000 de tentative de evadare din Berlinul de Est incununate de succes.
9 noiembrie este serbata ca fiind ziua in care a cazut Zidul Berlinului, desi aceea a fost ziua in care est-berlinezii au trecut in partea de vest fara restrictii. Demolarea zidului s-a inceput dupa 9 noiembrie 1989 si sfarsitul lui a fost sarbatorit printr-un concert pe 25 decembrie 1989. Dupa s-au nascut cantece asociate cu caderea zidului (Scorpions “Wind of change”).
Puncte de trecere prin Zidul Berlinului
Au existat opt puncte de trecere oficiale a Zidului care permiteau vizitele germanilor din vest. Cel mai faimos a fost cel din Friedrichstraße, Checkpoint Charlie, destinat personalului aliat și cetățenilor negermani. Casuta de lemn Checkpoint Charlie a fost inlocuita cu o baraca de metal, dar locatia a ramas aceeasi. Am fost si noi sa o vedem in fiecare vacanta la Berlin.
Ramasite din Zidul Berlinului azi
Din Zidul Berlinului au mai ramas astazi cateva ramasite. Sunt insa 3 sectiuni mai lungi in picioare: o secțiune de 80 m lângă Potsdamer Platz, o secțiune de-a lungul râului Spree numita și Galeria din cartierul de est și o a treia bucată la nord de Bernauer Straße. Pe langa acestea au mai ramas sectiuni mici din loc in loc, bucati raspandite in toate colturile lumii si faramituri transformate in suveniruri pentru turisti si vandute la orice colt de strada.
Prima noastra intalnire cu Zidul Berlinului a fost in holul hotelului Radisson Blu de langa Dom, unde intrasem sa vedea un acvariu imens. Ne-a surprins sa vedem o bucata din zid intr-un hotel.
A doua intalnire si cea care ne-a si trezit interesul pentru monument a fost intr-o seara cand am cautat o scurtatura de la Checkpoint Charlie spre Postdamer platz. Acolo am gasit o portiune maricica si nu ne venea sa credem ca face parte din Zidul Berlinului. In capat am gasit si inscriptia care ne confirma banuielile.
A doua zi ne-am intors aici si am vizitat si Topographie des terrors de langa, un muzeu gratuit, interactiv, despre ororile nazistilor. Am mers apoi de-a lungul zidului citind si mesajele triste scrise pe el.
Dupa aceasta a doua intalnire oarecum facusem o obsesia din a identifica urme ale zidului prin oras. Gaseam uneori doar cate 2 placi ramase, alteori doar inscriptia in asfalt care marca locul prin care a trecut zidul, ca o cicatrice pe fata orasului.
Ultima bucata de zid vazuta a fost si cea mai lunga ramasa in picioare, cea de-a lungul raului Spree, Galeria din cartierul de Est. Plina de grafitti si pozata de atatea camere in acelasi timp, nu impresioneaza la fel de mult ca cea austera de langa Postdamer platz. Imi pare rau ca nu am vizitat si Muzeul Zidului de langa Checkpoint Charlie.
Ne mai facusem un obicei din a urmari un alt simbol al Germaniei de Est, Omul de la semafor sau Ampelmann, devenit intre timp un adevarat brand al orasului. In Germania de Est semafoarele afisau 2 omuleti intalniti numai aici. In Berlin sunt semafoare clasice, ca peste tot in Romania si semafoare cu acest Ampelmann.
Desi nu aveam in plan sa dedic timp special Zidului Berlinului, la fata locului am schimbat planurile. Am vazut multe bucati din acest zid, dar data viitoare am de gand chiar sa fac un tur pe urma lui pentru a vedea si alte ramasite din el. Cred ca si asta e un mod de a vizita Berlinul!
