Taxe, drumuri si alte informatii despre Muntenegru

Din multele informatii despre Muntenegru pe care le-am adunat inainte stiam cateva lucruri despre ea, dar la fata locului am constatat ca Muntenegru este o tara de basm, asta este impresia pe care mi-a lasat-o. Taramul acela descris in povesti, in care printii se luptau cu balaurii si zmeii rapeau domnitele sigur este Muntenegru! Este o tara dura, abrupta, fara treceri line intre formele de relief. De fapt toata tara este un munte care se termina brusc la intalnirea cu marea, deci nu prea exista alte forme de relief.

Muntenegru a devenit stat independent in 2006. Au doptat marca germana ca moneda nationala si mai apoi euro. Momentan sunt candidati pentru aderarea la UE, dar ei folosesc deja euro.

Alte informatii despre Muntenegru pe care am vrut sa le am dinainte au fost despre taxele de drum. Pana in 2013 in Muntenegru se platea o ecotaxa unica pentru drumuri de 10 euro. Din 2013 au scos-o si pe aceasta. Nu exista autostrazi aici si pe majoritatea drumurilor limitele de viteza sunt destul de mici (30-40 km/h). O sosea merge paralel cu malul marii si trece prin toate statiunile muntenegrene. Din aceasta pornesc alte drumuri care urca in munte strabatand tara spre vecinele ei. Singura taxa de drum pe care am platit-o in Muntenegru a fost taxa pentru tunelul Sozina, 2.5 euro, tunel care urca de la malul marii spre Podgorica dupa satul Durmani.

In Muntenegru se impletesc armonios muntele si marea asa ca aici pot fi rezolvate toate divergentele de vacanta. Venind dinspre Croatia am inconjurat golful Kotor, cel mai sudic fiord al Europei si am mers pe malul marii trecand prin statiunea Budva, cam cea mai mare statiune a lor, si oprindu-ne in Sveti Stefan, o bijuterie de statiune destinata mai mult celor cu venituri substantiale (am aflat acest lucru abia dupa ce am ajuns acolo…).

Dupa patru zile minunate petrecute la malul marii Adriatice am pornit spre Romania, nu inainte de a strabate muntii pentru care este renumit Muntenegru. Din Sveti Stefan aveam doua variante de a ajunge in capitala Muntenegrului, Podgorica: sa urcam din Budva spre Cetinje, fosta capitala regala sau sa trecem pe langa Petrovac. Am ales a doua varianta, ajungand astfel si in tunelul Sozina. In Muntenegru printre minunile naturii se numara si cele doua canioane, din mijlocul tarii. Planul era sa le vizitam pe amandoua, dar ploaia torentiala si norii urati de pe cer ne-au cam speriat, asa ca am trecut doar printr-unul. De la Podgorica spre Romania, primul canion intalnit este canionul Moraca, taiat de raul cu acelasi nume. Canionul Moraca incepe dupa localitatea Bioče si se termina inainte de Kolašin. Este un drum periculos, cu o banda pe sens, care are o istorie neagra de accidente in spate. Aici s-a intamplat si accidentul din 2013 cu autocarul cu turisti romani cazut in prapastie. Povestile despre acest canion sunt urate, cu multi morti si raniti, dar peisajele sunt superbe!

Dupa iesirea din canionul Moraca, cu vreo 15 km inainte de Kolašin, drumul se desparte in doua: stanga merge spre canionul Tara, iar dreapta continua pe drumul pe care am luat-o si noi, prin Kolašin si Mojkovac. Canionul Tara, al doilea ca marime din lume dupa Marele Canion din SUA, este sapat de raul Tara, are o lungime de 82 de km si adancimea maxima de 1.3 km. Este parte din parcul national Durmitor, aflat in patrimoniul UNESCO. Noi l-am ratat datorita vremii ploioase din acea zi. Majoritatea pozelor de pe net cu acest canion ilustreaza podul Durdevica Tara.