Savoare

Cina intr-un restaurant cu o stea Michelin

de
Cina intr-un restaurant cu o stea Michelin in Berlin

De mult timp imi doresc sa iau cina intr-un restaurant cu o stea Michelin. La fiecare iesire din tara ma apucam sa caut astfel de restaurante, dar dorinta mi s-a implinit la Berlin, chiar de 8 martie.

Ce este un restaurant cu stele Michelin?

Anvelopele Michelin sunt destul de cunoscute in Romania, iar numele lor chiar are legatura cu celebrul ghid Michelin. Producatorii anvelopelor s-au gandit la inceputul secolului trecut sa intocmeasca un ghid cu cele mai bune restaurante si locuri de dormit initial din Franta si apoi din intreaga lume. Astfel s-a nascut ghidul Michelin, un ghid de calatorie inca folosit intens de turisti. Dar povestea merge mai departe si aceiasi proprietari s-au gandit sa clasifice restaurantele acordandu-le stele. Numarul maxim de stele primit este de trei, iar stelele se acorda in urma vizitelor secrete ale inspectorilor Michelin. Un restaurant cu o stea Michelin reprezinta garantia unei experiente culinare de exceptie, iar restaurantele cu 2 si 3 stele deja merita o calatorie in sine pana la ele. Stelele sunt acordate atat de rar si cu atata strictete incat in Romania nu exista niciun astfel de restaurant. Si pot fi retrase mult mai usor decat au fost obtinute.
Stiind toate acestea imi doream mult sa traiesc experienta unei cine intr-un restaurant cu stele Michelin. Pot numara pe degetele de la o mana momentele in care am avut parte de o explozie de artificii pe papilele gustative si voiam sa le repet.

Cina in Berlin

Cum a fost cina la un restaurant cu o stea Michelin?

Voi mentiona din start ca nu a fost atat de spectaculoasa pe cat ma asteptam sau asteptarile mele au fost prea ridicate. Citisem de nenumarate ori lista restaurantelor cu stele Michelin din Berlin, ma uitasem pe meniurile lor si intr-un final am ales restaurantul Bieberbau. Dupa cateva mailuri si telefoane schimbate cu ei am reusit sa rezervam o masa chiar pe 8 martie. Plimbarea lunga prin Berlin s-a terminat la ora cinei in fata restaurantului. Amplasat la parterul unei cladiri si cu o atmosfera intima, fara muzica, localul are doar cateva mese si un meniu cu 10 feluri de mancare, inclusiv desert. Poti alege varianta cu 3 feluri, 4 feluri sau 5 dintre cele 10. Fiind seara am zis ca trei sunt suficiente si le-am combinat astfel incat sa gustam macar sase din tot meniul. Am incercat pe rand porumbel salbatic, somon cu legume, vitel cu piure, selectie de branzeturi si inghetata neagra cu ardei iute. Inainte de fiecare fel chelnerul ne prezenta pe scurt ce vom manca si intre feluri, cu complimente din partea chefului, mai primeam mini gustari: humus pe o piatra, cartof dulce cu icre, unt cremos ca o frisca si nuga (preferata mea!). Mancarurile aveau un gust deosebit fata de ce mananc in mod normal, dar nu impresionant. Bauturile aveau preturi chiar mici fata de ce ma asteptam (3 euro o apa). Recunosc ca am plecat putin dezamagita de acolo. Nu avusesem parte de focuri de artificii culinare, dar pe drum am tot facut glume ca tocmai mancasem gugustiuc(porumbel salbatic).

Selectie de branzeturi in Berlin

Pe bucketul listul meu nu se afla multe lucruri, dar experienta unei cine intr-un restaurant cu o stea Michelin e acolo de ceva timp. La Berlin am reusit sa o bifez, chiar daca nu cu tot fastul sperat. Si la Targul de turism am mai bifat ceva de pe lista: un tatuaj cu hena.

Despre Berlin am mai scris:
Locuri de mancat si transportul in Berlin
12 atractii de vazut in Berlin
Domul din Berlin
Zidul Berlinului – istoria si ramasitele lui azi

Berlin: transport public si restaurante recomandate

de
Transportul public in Berlin

In Berlin am ajuns doar pentru ca am participat la ITB 2018, cel mai mare targ de turism din lume. Altfel orasul era destul de jos in lista mea cu locuri de vizitat in lume. Dar pentru ca urma sa petrec 4 zile acolo am inceput sa ma interesez despre unde am putea sa mancam si despre cum este transportul in Berlin. La locuri de mancat in Berlin am gasit atatea sugestii ca nu stiam pe care sa il alegem. Iar transportul este atat de bine organizat ca am fi putut sa nu ne interesam deloc si tot ne-am fi descurcat cu brio!

Restaurante in Berlin unde se mananca bine:

Teoria cu “sa nu mananci langa atractiile turistice” o stiu foarte bine. Problema este ca de multe ori ne-a apucat foamea fix langa ele si am ajuns sa platim mult pentru o masa asa s-asa. Dupa cateva astfel de experiente am inceput sa caut si recomandari de restaurante inainte de fiecare city break. Asa ca mi-am facut si o lista cu locuri de mancat in Berlin. Nu am ajuns chiar la toate, dar lista ne-a fost foarte utila. Dintre cele de pe lista am incercat:

  1. Restaurant bun in Berlin: L’Osteria Bikini

    In prima seara am cutreierat prin oras putin pe jos dar mai mult cu autobuzul si, in plimbarile noastre am ajuns si aproape de Zoo. Aveam recomandare pentru un restaurant din zona, asa ca ne-am oprit aici, la l’Osteria Bikini. A fost ciudat ca prima alegere sa fie un restaurant italienesc, dar berlinezii se bucura de o varietate de mancaruri din toate colturile lumii. Asa ca ne-am bucurat si noi de o pizza excelenta si panacota si tiramisu facute de ei. Ne-a atras faptul ca restaurantul era plin si cu greu am gasit o masa libera. Deci recomandarea primita a fost una buna.

  2. Restaurant de lux in Berlin: Biberbau, o stea Michelin

    Am ajuns aici pentru ca voiam sa tai ceva de pe bucket list: sa mananc intr-un restaurant cu o stea Michelin. Experienta a fost deosebita, asa ca I-am dedicat un intreg articol.

    Restaurante in Berlin unde se mananca bine

  3. Burgermeister Berlin

    Nu sunt mare fana burgeri, dar cand am citit ca Andrew Zimmern de la Bizzare Foods a zis ca la Burgermeister a mancat cei mai buni burgeri din Europa am dat tot programul peste cap ca sa ajungem aici. Nu ne-a venit sa credem cand am vazut ca Burgermeister este o dugheana sub un pod, dar coada de minim 20 de persoane si zambetul celor care ieseau victoriosi cu mancarea in mana ne-a dat de inteles ca merita asteptarea. Am stat cred ca vreo 5 minute la coada asteptandu-ne randul nerabdatori cand brusc, de la mirosul de prajeala, mi s-a facut rau si greata. Nu mi-a mai trebuit niciun burger – nu voiam decat sa plec cat mai repede si sa nu mai simt mirosul. In ziua aceea doar fructe am reusit sa mananc, deci eu nu as recomanda localul decat celor cu stomacul mai tare.

  4. Mic dejun in Berlin

    Nu am avut micul dejun la hotel si in primele 2 dimineti ne opream la o brutarie de cartier care pentru 6 euro ne servea cafea si omleta cu unt si paine. In ultima zi am zis sa incercam ceva deosebit si am luat de pe tripadvisor topul restaurantelor din Berlin recomandate pentru micul dejun. Prima oprire: Zeit fur brot. Nu ne-am apropiat insa prea mult de el cand am vazut coada imensa care iesea din local si oamenii care mancau doar cornuri si cafea.
    A doua oprire a fost la What do you fancy love?, vis-a-vis de Zeit fur Brot. Aici ne si asezasem la masa cand am vazut iar in meniu doar cafea, gogosi si cornuri. Noi cautam ceva consistent nu dulceturi pe stomacul gol. Ne-am ridicat si ne-am dus dupa colt la Rose garden Berlin, unde serveau cel mai hipsteresc mic dejun pe care l-am vazut la niste preturi destul de maricele. Nu am gasit ceva clasic in meniu asa ca am traversat strada spre o cafenea banala, fara eticheta tripadvisor, unde am mancat iar omleta si cafea la niste preturi ok. Am pierdut o ora alergand dupa micul dejun ca sa constatam ca de fapt gusturile noastre nu se potrivesc cu cele de pe tripadvisor pentru un mic dejun in Berlin.

  5. Street food in Berlin

    Si cand nu eram in preajma restaurantelor recomandate sau foame ne rodea doar putin apelam mereu la street food. Oricum am fi incercat-o pentru ca specialitatile de pe strada merita gustate in orice loc vizitat, asa ca ne-am luat pe rand diverse soiuri de covrigi (faimosii Brezel), cornuri cu tot felul de umpluturi si, bineinteles wursti (carnatii traditionali nemtesti).

Transport public in Berlin

Daca despre locuri de mancat in Berlin a fost mai greu sa ma interesez, transportul a fost usor de descifrat. Am intrat pe site-ul oficial pentru a afla tarife si rute, iar la fata locului lucrurile au mers ca unse. Transportul in Berlin este foarte bine organizat, cu retea de S-Bahn (un tren local care circula prin oras), U-Bahn (metroul), tramvaie si autobuze. Biletele sunt valabile in toata reteau si pentru cei care stau mai mult exista chiar abonamente de cateva zile. Unele abonamente sunt combinate cu Berlin card, un card care ofera reduceri la vizitarea principalelor atractii din oras. Pentru S-Bahn biletul se valideaza pe peron.

Transport in Berlin S-bahn
Mi s-a parut foarte util ca toate mijloacele de transport aveau panouri de pe care puteai afla ora venirii lor. Pentru cei grabiti care vor sa vada totul pe repede inainte exista si autobuzele turistice hop on hop off, cu statii la cele mai cunoscute obiective turistice. Noi am primit un pont inainte ca autobuzele 100 si 200 au trasee asemanatoare cu cele hop on hop off, asa ca le-am folosit din plin doar pe biletul standard.
Taxiul, ca peste tot, este mai scump, dar transportul public in Berlin este atat de bine pus la punct ca nu ai nevoie de el.
Mi-am facut bine lectia de acasa si, cu toate detalii pe care le aveam despre transportul in Berlin si lista cu locuri de mancat in Berlin, am fost pregatita sa descopar orasul si toate atractiile pe care le ofera.

Despre Berlin am mai scris:
Cina intr-un restaurant cu o stea Michelin
12 Obiective turistice in Berlin
Domul din Berlin
Zidul Berlinului – istoria si ramasitele lui azi

Polonia – taxe, drumuri si bunatati culinare

de
Drumuri Polonia
Polonia a fost principalul motiv de la care am pornit creionarea turului din vara lui 2015. Mai ajunsesem pe acolo scurt si imi doream sa o revad, mai ales ca auzisem numai lucruri bune despre ea. Si ca niste calatori constiinciosi, ne-am adunat din timp informatii despre taxele de drum, soselele si alte detalii utile din Polonia.

Moneda in Polonia

Moneda oficiala in Polonia este zlotul polonez. Are aproape aceeasi valoare ca leul, deci calcularea paritatii a fost usoara. In majoritatea locurilor am reusit sa platim cu cardul, dar pentru situatii de urgenta am schimbat si cativa euro in zloti.

Taxele de drum in Polonia

Vigneta nu se achita in Polonia, dar se platesc in schimb taxe de autostrada. Cum se calculeaza acestea inca a ramas un mister pentru mine, desi am gasit cateva informatii aici. Noi ne-am plimbat doar prin sudul tarii si am platit 10 zloti la Katowice si inca 16 zloti la Wroclaw, in drum spre Germania.

Bunatati culinare din Polonia

Bucataria poloneza nu a fost chiar pe gustul meu. Mancarurile sunt destul de grele si uleioase, iar pe alocuri seaman cu cea romaneasca., dar din ce am incercat acolo mi-au placut:

  • Tarta cu mere, nu neaparat traditional poloneza, dar buna de incercat in orice tara, pentru ca fiecare o face altfel
  • Galusti din cartofi, alaturi de pui cu unt si salata de vinete. Galustile din cartofi sunt gumate, destul de greu de mestecat, dar delicioase
  • Zapiekanka – o pizza poloneza cu paine in loc de blat

Traversand Polonia:

Am intrat in Polonia intr-o dupa-amiaza calda de vara, dupa ce strabatusem Slovacia destul de incet. Drumurile au fost bune si nu foarte aglomerate si in marea majoritate a timpului am mers pe autostrada. Am petrecut doar cateva zile aici, dar am reusit sa vedem tot ce ne propusesem:

  • Cracovia cu centrul ei vechi, castelul pazit de dragon si cartierul evreiesc
  • Aushwitzul cu partea lui neagra si cea de toate zilele si
  • Wroclaw, cu invazia lui de pitici de pe strazi
Nu pot sa spun despre vacanta in Polonia ca a fost una frumoasa. A fost mai degraba marcanta, deschizatoare de minte si suflet, plina de invataminte si un pansament bland pentru rani emotionale. Dar de priit, mi-a priit din plin!

Bunatati culinare belgiene

de
Bunatati culinare belgiene

Nu stiam ca Belgia sa fie renumita pentru bucataria ei, ca Franta sau Italia, si intr-adevar nu pot sa zic ca am plecat impresionata de bunatatile ei culinare. Nici nu am descoperit multe preparate traditionale si nici nu mi s-au parut asa gustoase. Mancarea mi s-a parut foarte scumpa si de aceea, pe langa o lista a bunatatilor ce trebuie incercate, am facut si o lista cu modalitati prin care se poate manca mai ieftin in Bruxelles.

Ca si feluri specifice in Belgia am incercat:

1. Gofrele sau vafele belgiene

Celebrul lor desert este intr-adevar delicios. Se vand cam la toate colturile de strada, simple sau in diverse combinatii, care mai de care mai plina de calorii(vafe cu ciocolata, cu frista, cu inghetata, cu fructe etc)

2. Cartofii prajiti belgieni

Diferiti de cei clasici (chiar am jignit neintentionat un belgian cerandu-i „french fries”, dar ne-a corectat imediat „belgian fries!!!”), cartofii prajiti belgieni sunt prajiti de 2 ori si sunt mai grosi. La gust nu am remarcat vreo diferenta.

3. Scoici

La cateva tonete am gasit scoici in combinatie cu cartofi belgieni. Cum ne-au fost recomandate de cativa localnici cu care am intrat in vorba, ne-am incumetat sa le incercam.

4. Supa de morcovi

Supa de morcovi nu mai mancasem pana atunci si nici nu m-as fi gandit sa comand daca o gaseam in meniu. Am primit-o insa la un restaurant ca parte din meniul zilei si mi s-a parut gustoasa.

5. Bere

Poate ca nu sunt belgienii cei mai mari consumatori de bere (cehii detin cu mandrie acest titlu), dar sunt cei mai mari producatori. Am o multime de sortimente si berea belgiana este cunoscuta in toata lumea.
Mancarea este scumpa. Aproape sau departe de centru nu prea conteaza pentru ca pretul tot piperat ramane. Pe biletul de avion si pe hotel am dat destul de putin si ne asteptam la un city-break low cost, dar am avut o surpriza. Cateva moduri de mancat mai ieftin in Bruxelles ar fi:

1. Luati-va micul dejun de la hotel

Daca hotelul are bufet suedez veti fi cu atat mai castigati pentru ca un mic-dejun in oras costa cat un pranz in alte capitale.

2. Mancati la restaurant meniul zilei

La pranz, intre 12:00 si 14:00 (unele chiar 15:00), multe restaurante servesc meniul zilei la un pret decent: supa si felul 2 sau felul 2 si desert. Abia a doua zi am descoperit acest lucru si intram in bistrouri cochete, neaparat cu semnul tripadvisor in geam!

3. Cumparaturile din supermarket sunt utile

Pentru micul dejun, avand si bucatarie in camera de hotel, am gatit noi produsele cumparate din supermarket: oua si sandwichuri.

4. Incercati mancarea de pe strada

De multe ori am mancat mancare mai gustoasa de la dughenele de pe strada decat din restaurante, asa ca nu am vreo problema sa o incerc daca arata bine. Si unde vedeam ca se inghesuie localnicii, hop si noi la coada sa vedem ce se da gustos acolo.
Belgia nu este destinatia ideala pentru circuite culinare, dar are altele pentru care merita vizitata. Pentru mine, mancarea a fost mai mult o problema (ce sa mananc sa nu mor de foame si sa am energie pentru plimbat?) decat o alta bucurie a vacantei, cum a fost in alte tari. Pretul ridicat nu mi-a creat insa un disconfort atat de mare incat sa nu ma pot bucura din plin de vizita belgiana, inceputa ca un city break la Bruxelles.

Andaluzia: Bunatati culinare din Sevilla

de

Am descoperit cateva bunatati culinare in Sevilla care mi-au fermecat papilele gustative! Poate ca si vremea este mai placuta ca la noi, poate si oamenii sunt altfel (sau nu!), cert este ca spaniolii au si ei din „La dolce vita” a italienilor si se bucura din plin de viata! Si din tot acest proces de savurare a vietii nu putea lipsi mancarea, cat se poate de gustoasa si de diversificata si in Sevilla, ca in toata Andaluzia!

Ziua in Sevilla am deschis-o cu un sandwich delicios cu jamon iberico (o sunca uscata, delicioasa) si queso (branza traditionala a lor). Eram pe fuga, asa ca aceasta a fost cea mai buna varianta sa nu mai avem grija foamei cat alergam prin oras!

La pranz, dupa ce vizitasem Plaza de los toros, acvariul si Plaza di Spania, ne-am ascuns de multimea turistilor si de multele grade de afara intr-un restaurant micut. Aveam sa descoperim alte bunatati culinare din Sevilla aici. Aveau meniul zilei asa ca am profitat de oferta si am inceput cu un gazpacho rece. Festinul l-am continuat cu o paella buna cu fructe de mare si dorada cu garnitura. Pestele dorada a fost foarte bine gatit! Un desert minunat cu ciocolata a pus punct pranzului.

Locuitorii de aici ne-au demonstrat si ei ca au o multime de feluri in meniu, asa ca la plecare ne-am facut aprovizionarea cu cateva sandwichuri dintre multele bunatati culinare din Sevilla, gandindu-ne ca nu vom gasi ce sa mancam la cina in micutul pueblo blanco ales pentru seara respectiva. Dar nici acesta nu ne-a dezamagit!

Andaluzia: Unde se mananca bine in Cordoba

de
De cand ma stiu am avut stomacul sensibil si mi se apleca usor de la orice mancare ce nu-mi pria. Dar asta nu m-a impiedicat niciodata ca, aflata pe taramuri straine, sa incerc si din bunatatile pe care localnicii le consuma. Pentru mine calatoriile nu presupun doar sa descoperi locuri si oameni noi, ci si gusturi si arome aparte fata de ce gasesti acasa.
Plecasem in Andaluzia cu aceasta convingere si mi-a placut atat de mult ce am gasit acolo, ca nici n-am vrut sa mai aud de mancarurile pe care le stiam de acasa! Iar Cordoba a fost apogeul experimentelor culinare andaluze. In seara petrecuta aici, ne-am oprit pentru cina intr-un restaurant micut, ascuns in spatele Mezquitei. Venisem chiar dupa spectacolul de la Alcazar de los reyes, asa ca intrasem deja in spiritul Cordobei si vroiam o experienta completa a ei. Am nimerit un loc in care se mananca bine in Cordoba.

Am luat din meniu tot ce suna mai specific: tapas, cerveza, sangria, placinta cordobeza si coada de taur. Sangria de aici a fost cea mai buna pe care am gustat-o vreodata: dulce si cu mult fructe, fara sa stii daca si cand te ameteste!

Coada de taur nu suna foarte apetisant, dar intr-un moment de „Fie ce-o fi!” am trecut-o si pe ea pe lista. Chelnerul ne-a spus ca dupa ce sunt ucisi in arena, taurii sunt trimisi la restaurante sa fie gatiti. Mai bine nu ne spunea! Surprinzator, dar coada a avut gust bun – de friptura de vita gatita bine.

Placinta cordobeza nu prea ne-a dat pe spate – aluat de foietaj cu jeleu la mijloc si zahar tos pe deasupra – prea dulce si neinchegata!

A doua zi am nimerit intr-un alt restaurant pe langa Mezquita, de data aceasta la meniu zilei, dar un alt loc in care se mananca bine in Cordoba. Marea revelatie a zilei a fost gazpacho (o supa de rosii rece, nefiarta), care dupa caldura de 30 de grade prin care umblasem pana atunci, m-a uns pe suflet!
S-a mai comandat la masa si supa de fructe de mare, dar cum nu sunt mare amatoare de vietati marine, apa cu miros de peste nu a facut decat sa-mi accentueze preferinta pentru gazpacho.
In rest am mai luat gustari prin Cordoba – aici un sandwich, colo o cafea si tot asa. Nu mai stiu numele tuturor teraselor si restaurantelor in care ne-am oprit, dar peste tot am mancat bine in Cordoba, iar stomacul meu are amintiri placute de aici!

Andaluzia: Unde se mananca bine in Granada

de

Stiam ca se mananca bine in Granada. De fapt in toata Andaluzia se mananca bine si se bea si mai bine si nici Granada nu face exceptie de la aceasta regula. Asa ca nu ne-a fost greu sa gasim bunatati aici. Prima data am gacut cunostinta cu celebrele tapas, gustarile servite cand comanzi ceva de baut si care deseori sunt gratuite!
Ajunsi seara in oras, am iesit intr-o scurta plimbare pe Gran Via de Colon si am intrat in primul barulet dragut pe care l-am gasit: La Bodega de Gran Via. O alegere excelenta aceasta locatie – decor cochet, tapas gustoase si gratuite si o sangria dementiala!

Proprietara hotelului la care am stat ne-a recomandat pentru a doua zi sa merge sa manacam pe strazile din Albaicin recunoscute pentru varietatea de tapas! N-am reusit insa sa ajungem pana acolo. Micul dejun l-am luat la cafeneau de la intrarea in Alhambra – scump si deloc satisfacator. Dar voiam sa confirmam ca se mananca bine in Granada.
La pranz ne invatasem minte si am intrat intr-un centru de informare turistica unde am cerut recomandari inainte sa alegem ceva. Am ajuns astfel pe Calle de los reyes catolicos, in restaurantul La cueva. Majoritatea restaurantelor aveau meniul zile in jur de 10 euro, meniu ce includea aperitiv, fel principal, bautura si desert sau cafea. Am luat meniul zilei la La Cueva, pe care ni l-am compus singuri dintr-o varietate de aperitive si feluri principale. Am plecat de acolo ghiftuiti si incantati de toate bunatatile pe care le incercasem.
Daca am mai fi ramas cateva zile in Granada am fi luat la rand toate felurile din meniul La Cueva atat de mult ne-a placut mancarea! Pentru o zi in Granada doua restaurante excelente din trei incercate este chiar un record! Pana la urma mitul este real: spaniolii stiu sa manance! Si am testat asta si in zilele urmatoare.

Jurnal culinar grecesc din Zakynthos, Grecia

de
Inca de cand eram in Zakynthos lucram la acest jurnal culinar grecesc. Ce farmec are sa vizitezi un loc daca nu-i simti si gustul? O vacanta reusita inseamna pentru mine lucruri noi de vazut, mancaruri noi de incercat si somn bun. Pot sa renunt la ultimele doua in favoarea primeia, dar nu cand este vorba despre o vacanta de relaxare. Iar Grecia este relaxare din plin: zacut pe plaja, somn la pranz si mese cat mai variate. Am incercat reteta aceasta si in Zakynthos si a iesit din plin!
Nu stiu daca este un adevar general valabil, dar mie specificul culinar grecesc mi se pare delicios! Au multe feluri gustoase si potrivite cu clima si peisajul lor. Am vrut sa le experimentez pe toate acolo, dar am incercat doar:
Pastitio, o lasagna greceasca, avand macaroane in loc de foi de lasagna, cam 9 euro/portia
Jurnal culinar grecesc
Miel, gatit in toate felurile posibile, dar gustos oricum (stiu grecii secretele mielului!), pana in 10 euro o portie
Calamari si alte fructe de mare, ca doar sunt aproape si ok la pret: 9 euro/portia
Faimosul gyros, shaorma greceasca in toate variantele, cu carne de pui, porc, miel sau veggie. L-am gasit si la 2 euro

Vita, facuta atat de bine ca se topea in gura, cam 10 euro portia

Souflaki, frigaruia greceasca de pui, porc sau chiar creveti, 10 euro portia

Tzatiki, racoritoarea salata cu castraveti si iaurt gras, 2-3 euro farfuria
Peste de toate felurile si mai mari si mai mici, dar gustosi toti, 10 euro portia
Si creveti pregatiti in diverse sosuri, in special cu usturoi, cam 10 euro portia

Preturile din acest jurnal culinar grecesc erau valabile in 2014. Felurile de mancare erau atat de generoase ca rareori ajungeam la desert. Am incercat totusi intr-o seara o prajitura cu banane, explozie surprinzatoare de arome, si inghetata. Tipicul desert al lor, iaurt cu miere, nu a mai apucat sa fie comandat. Vinul grecesc pe care ni l-au adus in restaurante a fost si el incantator, iar pentru freshul de portocale mergeau in gradina si culegeau pe loc fructele, ca sa li se pastreze dulceata. O nebunie! Si totul in mijlocul unui peisaj de vis! Nici nu-mi permit sa cer mai mult de la o vacanta!

Despre Zakynthos mai poti citi:

Cum se ajunge in Zakynthos
Traseu Bucuresti-Zakynthos cu masina
Cele mai frumoase plaje din Zakynthos
Cele mai frumoase plaje din Zakynthos
Vacanta in insula Zakynthos
Ce este de facut in Zakynthos?
Statiuni in Zakynthos
Excursii optionale in Zakynthos
Excursii optionale in Zakynthos
Statiuni in Zakynthos
In Zakynthos cu copiii

Taxe, drumuri si bunatati din Croatia

de
Drumuri in Croatia
Lasand Venetia in urma am plecat spre Croatia, lacurile Plitvice. Planul era ca pana seara sa strabatem cei 400 km dintre Padova si lacuri si sa vizitam parcul national Plitvice in aceeasi zi. O prietena m-a avertizat ca taxele de autostrada in Croatia sunt destul de mari, asa ca stiam la ce sa ne asteptam.

Moneda in Croatia

Moneda folosita in Croatia este kuna croata, cu subdiviziunea ei lipa. In unele statiuni se mai accepta si euro, dar rata de schimb nu este in avantajul turistilor. Banii se pot schimba la casele de schimb, la banci sau la posta. In plus, sunt acceptate cardurile internationale Visa, Mastercard sau American Express. Noi am avut un card Visa si am verificat din tara conditiile lui de utilizare in strainatate. Facand un calcul, am constatat ca mai avantajos este sa folosim cardul decat sa plecam cu euro pe care sa-i schimbam acolo, asa ca atunci cand am gasit posta am scos de la ghiseu, de pe card, o suma suficienta pentru cele 3 zile petrecute in Croatia (sau cel putin asa am crezut initial…).

Taxele de autostrada in Croatia

In Croatia, ca si in Italia, nu se plateste vreo vigneta, ci doar taxe de autostrada, circulatia pe drumurile nationale fiind gratuita. Desi au intrat in UE abia anul trecut in vara, la capitolul autostrazi sunt inaintea noastra. Asfaltul este foarte bun si multe dintre ele au portiuni de cativa km de tunel prin munte. Pretul pentru taxele de autostrada in Croatia poate fi gasit aici.  Am putut plati aceste taxe si in euro, primind restul in kune.
Pe drumurile nationale principala problema pe care am intampinat-o au fost restrictiile de viteza. GPS-ul ne-a fost de mare ajutor pentru ca pe un drum drept, liber, in afara localitatii, cu asfalt ca in palma am fi mers cu cel putin 80 km. Dar cand ne lua avantul mai tare, GPS-ul ne amintea ca la cei 40 km cu care mergeam am depasit limita de viteza. Proprietarul pensiunii la care am stat in prima seara ne-a avertizat ca centura este obligatorie in Croatia pentru toti pasagerii.
Desi croatii au incercat sa ia tot ce se poate in materie de tarm la mare de la vecinii lor (daca va uitati pe harta, veti vedea ca aceasta tara este o fasie de-a lungul Adriaticii, cu unele portiuni nu mai late de 6-7 km), bosniacii au reusit si ei sa ciupeasca 10 km de tarm. Pentru turisti aceasta portiune este o adevarata distractie pentru ca se afla la mijlocul drumului dintre Split si Dubrovnik. Vrei sa ajungi in Dubrovnik? Foarte bine! Treci prin doua vami in 10 km si plateste suplimentul la asigurarea masinii pentru a fi valabila si in Bosnia. Asigurarea standard nu acopera si Bosnia Herzegovina si vamesul de la intrarea in tara ne-a cerut actele masinii pentru a verifica daca le avem in regula. Un alt aspect ar fi actul cu care se poate intra in Bosnia. Am citit ca unii au trecut cu buletinul, dar nefiind in UE, nu am vrut sa riscam si am aratat pasapoartele.

Bunatati din Croatia

Mic dejunul pe care l-am avut in Croatia a concurat cu cel din Slovenia, dar a fost mai inedit. Pentru prima data am mancat corcoduse la masa de dimineata si un magiun foarte gros, facut cred tot din corcoduse. Cel mai mult mi-a placut painea lor pe care as fi mancat-o goala! La restaurante am vazut destul de des in meniu purcelus la protap. Tot in Croatia am baut pentru prima data cafea alba (un cafe latte cu mult lapte). Preturile difera de la zona la zona, asa ca voi pomeni de ele cand va veni randul fiecarei zone vizitate.
Vezi si alte peripetii din turul de vara prin sud-estul Europei..

Taxe, drumuri, cazare si bunatati din Slovenia

de
Slovenia

Din Ungaria nici nu ne-am dat seama cand am trecut in Slovenia, pentru ca nu ne-a oprit nimeni sa ne intrebe ceva. Am remarcat insa trecerea in peisajul schimbat. Daca Ungaria era o campie imensa plantata cu porumb si destul de anosta, Slovenia mi s-a parut un taram de basm. Numele acestei tari nu imi spunea nimic pana sa ajung in ea, dar aici am avut placuta surpriza sa descopar intinderi verzi in mijlocul lui august, sate ingrijite si case fara gard, cu flori multicolore la geam.

Moneda din Slovenia

In Slovenia se foloseste euro. Plecasem cu euro de acasa, asa ca nu a fost nevoie sa schimbam. Preturile la cazare si restaurant nu mi s-au parut mari, dar la obiective am platit extraordinar de mult!

Taxele de drum in Slovenia

Pentru a folosi drumurile din Slovenia, foarte bune, chiar si cele mai necirculate, am cumparat de la o benzinarie din Ungaria vigneta pentru o saptamana. Vigneta pentru Slovenia trebuie neaparat lipita in geam si o saptamana este termenul minim pentru care se poate achizitiona. Pentru perioade mai lungi sau pentru alte tipuri de vehicule, puteti gasi preturile aici.

Cazarea in zona Postojna

Slovenia are 300 de kilometri de la un capat la altul si destule autostrazi cat sa se faca trecerea rapid pe aici. Desi destul de mica, este o tara in care se poate petrece o vacanta de 2 saptamani fara urma de plictiseala! Noi am vizitat doar 3 obiective turistice importante, in zona Postojna: pestera Postojna, castelul Predjama si pestera Skocjan. Am cautat o cazare aproape de toate cele 3 si am ales, dintre putinele variante pe care le-am avut, ferma turistica Hudicevec. Ne-am rezervat un apartament pentru 6 persoane(noi fiind 4), cu 80 de euro.Cazare langa Postojna
Citisem ca se gaseste destul de greu si ca, fiind aproape de autostrada, zgomotul nu inceteaza nici noaptea. De gasit, intr-adevar am gasit-o greu, dar zgomotul nu ne-a deranjat deloc. De la Postojna am mers pe drumul paralel cu autostrada, cand pe dreapta, cand pe stanga ei. La un moment dat cand ne aflam pe dreapta ei, un indicator marcat cu Hudicevec tourist farm ne-a indrumat la stanga, pe un drum pe sub autostrada. Am fost placut surprinsi de cladirea cu floricele mov la fereastra si imensul teren de joaca de langa.

Apartamentul in care am fost cazati arata si el excelent, curat, cu o bucatarie complet utilata. Aveam chiar si mixer, dar am decis sa lasam facutul prajiturilor pentru acasa si am coborat in restaurantul fermei.

Bunatati din Slovenia

Pentru o cina cu supa, fel principal si prajitura am platit 9 euro/persoana (destul de rezonabil). Nu aveau multe variante din care sa-ti alegi, asa ca la felul 1 am primit un castron imens cu ciorba de legume, predominant din castraveti. Castravetii nu sunt niste legume des intalnite in mancarea noastra, in afara de salate, dar ciorba aceasta a fost foarte gustoasa! La felul 2 am avut orez, o tocanita de legume cu multi castraveti in ea si la alegere medalion de vita, vitel, cal sau magar. De cal nu am manacat niciodata nimic, iar cu magarusii tocmai ne pozasem pe pajiste, asa ca am mers pe variantele mai comune cu vita sau vitel.

La micul dejun am platit 3,5 euro de persoana si am avut o mare varietate din care sa alegem. Nu stiu daca toti slovenii mananca la fel de bine, dar la ferma mancarea, desi cu gust nou pentru mine, a fost delicioasa!
Vezi si alte peripetii din turul de vara prin sud-estul Europei.

Unde se mananca bine in Napoli

de
Unde se mananca bine in Napoli

Pana sa plecam am tot cautat restaurante recomandate unde se mananca bine in Napoli si am ales doua dintre ele. Napoli este un oras care agreseaza simturile in ambele sensuri: le poate aduce pe culmile placerii sau le poate ingretosa pentru ore intregi. Voi vorbi aici doar despre prima parte urmand ca in celelalte posturi sa o descriu si pe a doua, pentru ca nu poate fi sarita. Tot ce am gustat la Napoli mi-a facut papilele sa danseze. Stiam ca aici s-a inventat pizza si daca vrei sa incerci o pizza dupa reteta originala aici este locul potrivit. Asa ca am pornit la drum cu lectiile facute si o lista cu restaurante in care se mananca bine in Napoli.

1. Cafenelele

Eu nu sunt bautoare de cafea decat in rare ocazii. La Napoli am baut zilnic si as fi baut si de mai multe ori pe zi daca stiam ca-mi rezista organismul. Ca in niciun alt oras, mergeam pe strada si mirosul cafelei ne atragea ca un magnet de la cativa metri de intrare. Incepeam sa salivam de la miros pana sa identificam locul de unde provine. Si au aici toate nebuniile de cafele: de le cappuccino si latte macchiato pana la cafea Kinder, Rafaello sau Lion. Nu pot descrie in cuvinte ce nebunie de arome sunt inglobate intr-o singura cana. Am incercat o cafea Kinder cu ciocolata neagra si alba pe marginea paharului si niste bulinute crocante care separau cafeaua in doua. In martie 2013 o cafea costa 1 sau 2 euro si o nebunie cu nume de ciocolata cam 3 euro. Nici macar nu erau scumpe! Si ca deliciul sa fie complet in toate cafenelele aveau prajituri si cornuri de toate felurile, care mai de care mai apetisante.

2. Pizzeria Starita

Adresa: Via Materdei, 27-28, 80136 Naples, Italy
Este o pizzerie din 1912 localizata pe niste stradute intortocheate din Napoli. Am cautat-o vreo 30 de minute prin ploaie, cu foamea in gat, dar supliciul ne-a fost rasplatit prin (si asta scriu cu litere mari) CEA MAI BUNA PIZZA pe care am mancat-o vreodata! A costat 10 euro, fiind si cea mai scumpa din meniu. Avea blat subtire, dublu, umplut cu branza ricotta si un topping de sunca, mozarella din belsug si alte ingrediente pe care nu le mai stiu. Oricum, rezultatul a fost de locul I in topul pizzelor. Nu stiu daca am gasit localul intr-o lista cu restaurante unde se mananca bine in Napoli sau am citit pe vreun blog despre ea, dar a fost o descoperire!

Locatie Pizzeria Starita:

View Larger Map

3. Pizzeria Da Michele

Adresa: Via Cesare Sersale, 1-3,80139 Naples, Italy

Nici nu vazusem filmul, nici nu citisem cartea „Eat, pray, love”. Am luat lucrurile un pic invers: intai am aflat ca aici s-a filmat „Eat, pray, love” si abia dupa ce m-am intors din Napoli am vazut si filmul ca sa-mi aminteasca de vacanta. Da Michele este o pizzerie mai veche, din 1870, si vazuta de afara arata ca o bomba in care, daca s-ar afla in Bucuresti, n-as intra nici platita: faianta mica, alba pe pereti, probabil neschimbata de zeci de ani, cateva mese, tot cu faianta pe ele si cuptorul in spatele salii. Am intrat timizi, dupa ce ne-am asigurat de 3 ori ca nimerisem bine, fapt confirmat si de pozele cu Julia Roberts de pe pereti. Dupa infatisarea localului, a doua surpriza: meniul afisat pe perete, meniu care continea doar 2 feluri de pizza: cu mozarella sau cu mozarella si usturoi (intre 3 si 4 euro ambele variante). Am ales-o toti pe cea cu mozarella si la venirea chelnerului ne-am aruncat asupra ei. De la prima imbucatura am inteles de ce a fost ales acest local pentru pizza lui: blatul era foarte subtire, dar suculent de la rosii, iar mozarella fierbinte se intindea si adauga exact gustul de care era nevoie pe langa blat. O multitudine de arome din doar doua ingrediente!

Locatie Pizzeria Da Michele:

View Larger Map

Restaurante din imprejurimile orasului Napoli

Mai citisem despre alte locuri in care se mananca bine in Napoli , dar despre celelalte obiective din zona nu ma informasem. In Pompei de exemplu am mancat o lasagna dementiala in restaurantul de deasupra garii, cat asteptam trenul.

4. Restaurantul Lo Smeraldino din Amalfi

Adresa: Piazzale dei Protontini, 84011 Amalfi Salerno, Italia

Pe Coasta amalfitana habar n-aveam de restaurante asa ca am facut ce este recomandat sa faci in astfel de situatii: am cerut recomandari localnicilor. Am gasit o doamna draguta prin incalcirea de ulite din Amalfi si ea ne-a zis de restaurantul Lo Smeraldino. Am platit 80 euro pe un pranz pentru 4 persoane. Comparativ cu cina de la Da Michelle cand am dat mai putin de 20 euro pe 4 pizza acesta ni s-a parut extrem de scump, dar am si vrut ospat. Am comandat paste cu fructe de mare, calamari prajiti, o pizza, bere si limoncello (un rachiu tare specific zonei, facut din lamaie pe care e musai sa-l gusti daca ajungi aici), toate servite pe malul marii cu vedere spre orasul Amalfi intins pe coasta muntelui.


Mancarea a fost excelenta aici, iar privelistea a facut ca intreaga experienta sa ne ramana in minte.

Asta a fost un mare plus pentru Napoli: mancarea foarte buna (chiar cea mai buna din tot ce am mancat in Italia pana acum) si destul de ieftina comparativ cu restul tarii. Chiar stiu sa manace bine napoletanii! Si numai pentru locurile in care se mananca bine in Napoli si tot m-as mai intoarce aici!

Vacanta in Halkidiki, Grecia (transport, cazare si mancare) [update 2019]

de
Vacanta in Halkidiki
In vara lui 2011 am fost in vacanta in Halkidiki peninsula superba a Greciei. Era al treilea an cand veneam in Grecia si tot am plecat incantati de aici, in special de peisajele nemaipomenite! Halkidiki este peninsula cu 3 brate din nordul Greciei.Vacanta in Halkidiki

Cum se ajunge in Halkidiki?

Variantele de drum din Bucuresti pana in Halkidiki nu sunt numeroase si avand in vedere ca noi am fost cu autocarul nu m-a interesat prea mult cum se ajunge aici. Ca traseu ales de sofer am avut: Bucuresti – Giurgiu – Ruse – Sofia – Salonic – Halkidiki. Am plecat pe la 8 seara si am ajuns la 11:00 a doua zi la hotel, in Halkidiki. De ce a durat atata un drum de 700-800 km din Bucuresti pana in Halkidiki? Pentru ca am facut opririle standard pe care le fac toate autocarele(in Bulgaria vreo 2-3 opriri dintre care binecunoscuta „La steaguri” si inca una in Grecia) si am mai stat ceva timp in Salonic. In Salonic am vizitat biserica Sf. Dumitru si am mai facut un popas in port. Aici mi-am dat seama, ca in fiecare an la prima intalnire cu marea, dupa ce i-am simtit gustul sarat si i-am auzit cantecul valurilor, ce dor mi-a fost de ea!

Calatoria cu autocarul nu a fost prea comoda: nu-mi place sa fiu trezita noaptea din 3 in 3 ore, dar a avut si avantajele ei: a fost ieftina si nu ne-am facut griji referitor la care este cel mai bun traseu pana in Halkidiki, unde sa alimentam pe drum etc.
Cu masina, variantele de drum pana in Halkidiki sunt:

Varianta 1 Bucuresti-Halkidiki:

Este deja clasica pentru soferii de autocar. Noi am parcurs-o in aproximativ 12 ore, cu opriri si stat cam o ora prin vami. Desi are multe portiuni de autostrazi, drumurile nationale din aceasta varianta trec prin localitati. Vama de la Kulata este insa destul de mare si se trece repede de ea.

In 2019 am mers tot pe aceasta varianta care intre timp are portiuni generoase de autostrada (mai mult de jumate din Bulgaria poate fi traversata pe autostrada pe aici). Timp se mai economiseste si la achizitionarea vignetei de Bulgaria care acum se poate face si online de aici.
Romania: Bucuresti – Giurgiu
Bulgaria: Ruse – Plevna – Sofia – Kulata
Grecia: Serres – Salonic – Halkidiki
Total: 725 km

Varianta 2 Bucuresti – Halkidiki:

Este un drum plin de masini de Romania, fiind si drumul cel mai scurt spre Thassos. Avantajul lui este ca trece prin putine localitati, iar marele dezavantaj este ca vama la Makaza este mica, deci timpul recuperat pe traseu poate fi pierdut in ea. Majoritatea GPS-urile nu vad trecerea prin Makaza si de aceea am dat ca destinatie Kardzali si de acolo am mers dupa indicatoare pana la Komotini, in Grecia.
In Grecia, dupa Asprovalta se poate ajunge mergand pana in Salonic pe autostrada si de acolo in Halkidiki, tot pe autostrada sau de-a dreptul, cum am incercat noi, prin Riza – Vavdos – Simantra. Drumul este mai anevoios, dar mult mai scurt si peisajul este de vis!
Romania: Bucuresti – Giurgiu
Bulgaria: Ruse – Valiko Tarnovo – Stara Zagora (cu serpentine)/ Nova Zagora (mai lin) – Kardzali – Makaza
Grecia: Komotini – Kavala – Salonic sau nu – Halkidiki
Total: 733 km

Cazare pentru o vacanta in Halkidiki

Dintre cele 3 brate ale peninsulei Halkidiki (Kassandra, Sithonia si Muntele Athos) doar primele 2 sunt accesibile turistilor. Pe al treilea brat se afla Muntele sfant Athos si se intra cu aprobare speciala, iar femeile nu au voie deloc. Avand in vedere acestea, am cumparat de la o agentie de turism cazarea la hotelul Sonia Village foarte aproape de Paralia Gerakinis, intre Kassandra si Sithonia, pentru a avea acces la ambele. Hotelul este de fapt un complex de vilute cu 6-8 camere si bungalouri, curat. L-am ales in special ca avea o plaja cu nisip aproape.
Kassandra este bratul mai animat si statiunile de aici seamana destul de mult cu cele de la noi: aglomerate, galagioase, cu muzica pe plaja. Sithonia este exact opusul: are doar vreo 2 statiuni mari, in rest plaje micute, destul de pustii si linistite. Locuri de cazare se gasesc atat in statiunile mari cat si pe langa plajele razlete. Tarifele de cazare sunt mai mari pe Sithonia. Dupa ce am vizitat ambele brate am si inteles de ce: pe Sithonia se afla niste plaje superbe cum credeam ca numai in Caraibe exista!

Transport in Halkidiki

Ca mijloc de transport exista un autobuz care face turul peninsulei si am avut la hotel afisat orarul lui, dar acum nu am reusit sa gasesc pe net un orar actualizat. Din pacate orarul de atunci nu se potrivea cu planurile noastre, asa ca am ales sa inchiriem o masina (3 zile in 2011 ne-au costat 129 euro plus benzina). Atunci mi-am dat seama ca cea mai buna varianta de transport intr-o vacanta in Halkidiki este sa vii cu masina proprie. Sunt multe locuri frumoase de vizitat si multe opriri de facut. Drumul pe Sithonia si pe Kassandra este foarte bine asfaltat, putin ingust, cu o banda pe sens, dar ofera multe peisaje pitoresti.

Mancare in Halkidiki

Mie-mi place mancarea grecilor asa ca si in vacanta in Halkidiki am gustat din bunatatile locale. La hotel am avut demipensiune si fiind plin de romani mancarea semana mult cu cea de acasa, dar la pranz incercam specificul culinar al zonei in tavernele de langa. Am mancat niste paine prajita unsa cu ulei de masline, usturoi si mirodenii si niste calamari deliciosi.

Desertul l-am primit din partea casei: un iaurt gras cu miere care se topea in gura.

Am vizitat in vacanta in Halkidiki toate cele 3 brate, cat s-a putut din ele, adica:
Plajele si atractiile din Kassandra
Atractiile din Sithonia
Plajele din Sithonia
Croaziera la muntele Athos