Mai stiti gerurile acelea de crapau pietrele, pe la inceput de ianuarie? Era pacat sa nu profitam si de ele asa ca ne-am urcat in masina , am plecat spre faleza inghetata din Constanta si mi-am indeplinit un vis mai vechi: sa vad iarna Marea Neagra inghetata.

Nu mai fusesem de mult timp pe faleza si aproape uitasem cum mai arata. In dreapta se vedeau ambarcatiunile din port, in stanga cladirea veche a cazinoului si intre ele, agitata si furioasa, marea. Am zabovit putin in dreptul ei pana m-am saturat de privelistea valurilor care se izbeau navalnice de tarm si apoi am pornit spre cazino.

Cazinoul din Constanta parea si el inghetat. Cladirea cazinoului m-a dus cu gandul la Marile sperante ale lui Dickens. Printre urmele anilor ce au trecut peste, a degradarii si a neglijentei oamenilor inca se vede maretia a ce a fost odata. Este o imagine trista mai ales iarna. Ne-am departat putin de cazino continuandu-ne plimbarea pe faleza inghetata din Constanta. Pe partea cealalta am gasit adevaratele urme ale iernii: stabilopozi inghetati, turturi rezultati din valurile sparte si un vant care in doar 5 minute ne-a inghetat si sufletul. Ultima oprire pe faleza a fost facuta la acvariul din Constanta- partial pentru a admira pestii, partial pentru a ne incalzi. Acvariul este destul de mic si dupa 30 de minute deja il vazusem pe tot. Nu ne-am asteptat la mare varietate, dar am gasit acolo si pesti de apa dulce si de apa sarata, si mai mari si mai mici.

Nu a fost planificata plimbarea pe faleza inghetata din Constanta si, desi ne-a cam infrigurat, ne-am bucurat de privelistea inedita pe care am vazut-o. Marea Neagra inghetata nu este un peisaj pe care sa-l poti vedea in fiecare zi. Stiu ca pe geruri mai mari se formeaza chiar o pojghita deasupra apei, dar valurile care se spargeau de stabilopoti transformandu-se instantaneu in gheata ne-a uimit suficient.