Intr-o excursie scurta, a doua zi de Pasti, ne-am decis sa vizitam ruinele dimprejurul Bucurestiului. Soare, cald, pomi infloriti si drumuri libere – aveam combinatia perfecta pentru o excursie reusita si am inceput cu ruinele castelului din Dobreni. Lasand asa-zisul castel in urma am pornit spre urmatorul obiectiv vizat: schitul Bellu din Gostinari, aflat la doar 30 km de Bucuresti.
Cum se ajunge la schitul Bellu din Gostinari
Din Bucuresti se iese prin Berceni pana in Dobreni si de acolo, la despartirea drumului se merge pe directia Colibasi, Gostinari. Schitul Bellu se afla in mijlocul cimitirului, asa ca din strada principala am cotit la stanga, indreptandu-ne spre pata verde ce marca cimitirul pe GPS. Masina am lasat-o la poarta si ne-am indreptat spre intrare, ocolind zidurile impunatoare de piatra.
La schitul Bellu din Gostinari
Stefan Bellu, mare vistiernic in Tara Romaneasca, a ridicat la Gostinari o curte boiereasca. Fiul sau, Alexandru Bellu, s-a mutat in conacul din Urlati, lasand curtea din Gostinari in paragina. Barbu Bellu, nepotul celui care a construit curtea boiereasca din Gostinari, a construit biserica din centrul ansamblului. Astazi au mai ramas in picioare doar zidurile ce imprejmuiesc cimitirul, cateva ziduri ce se pare ca au facut parte din casa boiereasca si biserica, o ruina sinistra, devenita schitul „Barbu Bellu”.
Pe la ora 11:00 coboram si noi din masina, veseli sa gasim destul de usor schitul. Noi, fetele, cu palarii de paie cu boruri largi, ochelari de soare si aparate foto in mana am luat-o in fata grabindu-ne sa ajungem langa biserica ruinata. Am fost intampinate imediat dupa clopotnita de un grup mare si deloc primitor de localnici care construiau un cavou si care tot fluierau dupa noi si strigau ba ca nu avem voie sa facem poze acolo, ba ca trebuie sa platim, ba alte lucruri. Deja mi se luase de experiente inedite, dar biserica arata prea interesant ca sa renuntam. Am decis asadar sa-i ignoram si ne-am indreptat cu pas alert spre intrarea bisericii. Din fericire doar vrea 2 fetite s-au tinut dupa noi.
Am intrat cu putina teama in ea, am facut cateva poze si am iesit rapid, peisajul fiind deplorabil. O parte din tavanul bisericii este prabusit, pe pereti se mai pastreaza inca picturi, podeaua este acoperita de gunoaie si din cand in cand cate un corb mai zboara prin gaura din tavan croncanind. Cand iesi afara din ea dai si de crucile care o inconjoara si te intrebi cum de nu s-a filmat pana acum un film de groaza aici!
Ne-am si indepartat putin pentru a o surprinde intreaga in poze si am luat-o rapid spre iesire. Grupul care ne intampinase era tot acolo dar nu ne-au mai bagat in seama. Ce-i drept nici noi n-am stat sa facem conversatie – ne-am urcat repede in masina si dusi am fost.
De la Gostinari nu am plecat dezamagita gasind o ruina, ci impresionata. Locul are un farmec aparte si lasa imagini tari in mintea vizitatorilor, iar farmecul cred ca ii vine chiar din amestecul de cruci, ruine si corbi croncanind. Schitului parasit i-a urmat o alta biserica ruinata care m-a lasat cu aceeasi dilema – sa ma intristez vazand halul in care a ajuns sau sa ma bucur de impresiile puternice pe care le lasa o astfel de priveliste neobisnuita?
Harta cu localizarea schitului Bellu din Gostinari: