Palatul a apartinut domnitorului Alexandru Ioan Cuza, dar a fost construit de vistiernicul Sturza la inceputul secolului XIX. Tot Sturza a ridicat si biserica de langa palat si zidul de incinta. Amprenta gradinarului adus atunci pentru amenajarea curtii se vede in aleile largi si plantele exotice din gradina. Palatul se viziteaza din jumatate in jumatate de ora, de marti pana duminica, dar noi am intrat cand am ajuns. Spre deosebire de cel de la Miclauseni, acesta este complet renovat si mobilat. 
Ne-am plimbat cam jumatate de ora prin camerele lui, admirand mobila veche, aflata intr-o stare excelenta, draperiile lungi si grele de culoarea mentei, ustensilele de argint nemaifolosite astazi, sala mare de bal cu pian, obiectele de toaleta ale doamnei Elena si chiar cartea de vizita a lui Cuza! Citisem ca intr-un dintre camere se vede holograma lui Cuza, da cred ca ramasese fara baterii cand am fost noi.
Desi pe pereti am gasit explicatiile necesara, intoarsa acasa am citit si putin din istoria ascunsa a palatului si a familiei Cuza. Imi plac locurile care imi deschid apetitul pentru cultura. Doamna Elena, sotia lui Cuza, care a locuit timp indelungat la Ruginoasa, nu putea avea copii. Cuza, in schimb, a avut doi fii cu amanta lui, Maria Obrenovici, fii adoptati apoi de Elena. Despre viatat tumultoasa a lui Cuza si povestea amantelor lui am citit aici si aici.
Dupa vizita in castel am dat un ocol si prin gradina, pentru a vedea sania si caruta folosite de domnitor. Tot in gradina, chipurile marilor artisti moldoveni sunt sculptate in lemn si privesc atenti castelul. Nu ne-am mai oprit si la biserica, fiind grabiti sa ajungem la Iasi.
