Intr-o sambata dimineata de august am plecat de acasa cu o tinta sigura: sa vizitez muzeul Storck din Bucuresti. Auzisem de curand de el asa ca l-am cautat intai pe harta. O vizita la muzeul de arta Storck de doar o ora m-a facut sa descopar o casa veche in inima capitalei, povestea unor oameni extraordinari si o legenda despre cascada Urlatoarea din Busteni.

In spatele spitalului de copii Grigore Alexandrescu si la 10 minute de mers pe jos de Piata Victoriei, pe strada Vasile Alecsandri, la numarul 16, se inalta o casa rosiatica (rosu pompeian), tacuta, cu un etaj alb cu barne de lemn. Steagul Romaniei fluturand in vant te duce cu gandul ca ar fi ceva acolo, iar daca simtul de observatie te ajuta, vei zari pe casa o placuta aurie care clarifica ce adaposteste casa Storck, astazi Muzeul de arta Storck.

Am platit 5 lei la intrare si ne-am lasat apoi ghidati prin camerele casei de o doamna ghid foarte blanda, cu voce calda care ne-a oferit mai multe informatii decat puteam noi absorbi.

Casa a apartinut familie Storck: el, Frederic, sculptor cu numeroase lucrari cunoscute, ea, Cecilia, pictorita apreciata (a pictat Istoria negotului romanesc din Aula Magna a ASE-ului ), prima femeie profesor universitar din Europa. Cei doi isi aveau atelierele la parterul cladirii din Vasile Alexandri si apartamentul la etaj.

In prezent, muzeul functioneaza doar la parter, etajul fiind destinat mostenitorilor Storck. In muzeu sunt expuse sculpturi ale lui Frederic si picturi si schite ale Ceciliei. Una dintre camere este destinata peisajelor din Balcic, unde familia avea o casa de vacanta, astazi in ruina. Preferata mea a fost camera cu macheta Manastirii Curtea de Arges realizata de Karl Storck, tatal lui Frederic, care avea expuse pe pereti schite ale Ceciliei din diverse colturi de Europa.

Din pacate, cladirea care adaposteste aceste minunatii este destul de degradata. In toate camerele sunt prezente urme de igrasie, infiltratii si mucegai. Este pacat de operele gazduite si de bijuteria de casa care se pierde pe zi ce trece!

O alta surpriza placuta a acestui muzeu a fost gradina: un colt de liniste cu specii de plante din diverse parti ale lumii, intercalate cu statui din piatra. Privirea mi-a fost atrasa instantaneu de o salcie japoneza ce troneaza in mijlocul gradinii.

Dintre toate povestile spuse de ghidul nostru (o doamna extrem de pasionata de istoria familiei Storck, ca-ti era mai mare dragul sa o asculti!) cea mai interesanta mi s-a parut legenda despre cascada Urlatoarea din Busteni.

Se spune ca o fata din Prahova pe nume Orlanda a fost iubita in acelasi timp de doi frati gemeni. Pentru ca nu stia pe care dintre ei sa-l aleaga a decis sa se urce pe munte si sa se arunce de acolo, urmand ca cel care o va prinde sa-i devina sot. Cei doi frati s-au confruntat, dar niciunul nu a reusit sa o prinda, fata gasindu-si astfel moartea. Din locul in care ea s-a prabusit a tasnit cascada Urlatoarea, iar cei doi frati, vazand-o pe Orlanda moarta, au impietrit de durere, transformandu-se unul in Jepii Mici si celalalt in Jepii Mari.

Povestea a fost ilustrata prin 3 statui, reprezentandu-i pe cei doi frati si pe Orlanda. Statuia Orlandei a fost denumita „Frumoasa adormita”, iar cele ale celor doi frati poarta numele de Giganti, una dintre ele fiind sculptata de Frederic Storck. Grupul statuar a fost insa despartit, Frumoasa adormita putand fi admirata astazi in parcul Herastrau, iar cei doi Giganti in parcul Carol, de o parte si de alta a aleii ce urca la Mausoleu.

Vizita la muzeu nu dureaza mult, maxim o ora, dar toate lucrurile interesante pe care le-am aflat au meritat cu prisosinta aceasta ora. Mai multe despre viata artistei se pot afla din cartea autobiografica Cecilia Cutescu Storck Fresca unei vieti. Nu este un muzeu cunoscut, dar povestile lui si modul in care sunt prezentate de doamna de acolo ma face sa-l recomand negresit oricui, iubitor sau mai putin iubitor de arta.