Dupa ce am vazut biserica rupestra din Alunis ne-am intors agale la masina, pornind spre Bucuresti. Nu stiam ce drum lung ne asteapta pentru ca in plan mai aveam doar o oprire scurta la manastirea-cetate Bradu.
Am facut 3 ore pana acasa, dar a meritat din plin ocolul pentru ca am explorat si colturi mai putin cunoscute din Buzau. Din drumul de la Brasov la Buzau ne-am abatut dupa Ciuta spre manastirea Ciolanu. Nu ne-am oprit la ea desi langa era si tabara de sculptura de la Magura. Pana la manastirea Ciolanu am mai intalnit cateva masini, dar dupa ea am fost doar noi si asfaltul serpuind prin padure. Un drum superb!
La Tisau am facut popasul pe care il planuisem, in fata manastirii-cetate Bradu. Prima data cand am citit despre ea mi s-a parut atat de ciudat sa aflu despre o biserica fortificata in afara Transilvaniei, incat am vrut sa o vad cu ochii mei. Dupa aceea, am descoperit ca nu este singura de acest fel. Cea de la Tisau a fost construita cu scop de aparare si l-a adapostit la un moment dat si pe Brancoveanu.
Stiam ca biserica este inchisa si nu se poate vizita, dar noi am fost norocosi si am gasit poarta data de perete, asa ca am intrat. Zidurile care o inconjoara sunt inca picioare, dar am inteles ca o parte sunt refacute. Vechimea bisericii se vede in special in picturile dinauntru, astazi partial sterse de vreme.
Din Tisau am pornit spre Mizil pe un alt drum frumos si pustiu, printre vii (podgoriile Tohani) si paduri bogate. Neasteptat a fost cand, iesind din padure, am constatat ca in fata noastra se intindea toata Campia romana intr-un peisaj care-ti taia respiratia. Am mai facut un popas si aici.
Cu greu ne-am desprins de priveliste ca sa pornim spre casa si pana la Bucuresti nu am mai oprit. Acum, ca se apropie toamna, mai planuim o escapada in zona, printre viile cu struguri copti si dealurile colorate de toamna.
