Lacul Gura Apelor si Barajul Tomeasa din Retezat, jud. Hunedoara

Lacul Gura apelor Retezat

Lacul Gura Apelor din Retezat a fost prezent in amintirile mele de cand ma stiu. Inca din copilarie parintii mi-au povestit ca una dintre primele mele vacanta, pe la 3-4 ani, a fost in Retezat. Imi descriau un peisaj idilic in care am stat atunci, dar singura mea amintire, desi nu prea am amintiri de la acea varsta, a fost legata de drum. Am imagini in minte cu noi intr-o masina, pe malul drept al unui lac imens de munte. Tatal meu isi da seama ca nu am luat-o bine si trebuia sa ajungem pe partea stanga a lacului asa ca intoarce masina. Si mie si sorei mele ni s-a parut foarte ingust drumul asa ca tot tipam ca o sa cadem in lac. Inca am cosmaruri cu acel lac si o masina care cade in el in care eu sunt prinsa.
Asa ca aflandu-ma in zona, dupa vizita de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, am tot insistat pe langa sotul meu sa mergem si la baraj. Au urmat clasicele intrebari: cat e pana acolo, cum e drumul, ce e de vazut acolo, dar chiar e musai sa mergem, dar pana la urma s-a lasat convins.

Drumul pana la lacul Gura Apelor din Retezat

Am trecut prin Rau de Mori si Brazi si am intrat apoi in munti. Prima portiune de drum este destul de buna, cu asfalt decent.
Asfaltul se strica usor cand dispar si locuintele din priveliste. Pentru a ajunge la baraj se tine drumul drept. La un moment dat noi am facut la dreapta si am nimerit intr-o cariera de piatra, dar ne-am intors cand am vazut ca drumul se ingusta.
Eram pe punctul de a ceda, crezand ca ori nu mai exista ori am gresit noi drumul in vreo intersectie, cand am vazut in zare barajul Tomeasa(nu stiam cum se numea, dar am aflat apoi), asa ca ne-am indreptat entuziasmati spre el.
Am mai trecut prin cateva portiuni interesante de drum pana sa ajungem la baraj. Asa cum imi aminteam, drumul se desparte in doua, prima bifurcatie luand-o prin dreapta lacului si a doua, peste baraj, prin stanga lacului.

Vedere de pe barajul Tomeasa

Intr-adevar, peisajul de aici este idilic: munti inverziti de paduri cat vezi cu ochii si lacul Gura Apelor serpuind printre ei. Natura pare neatinsa de mana omului, chiar cu ditai barajul  construit pe Raul Mare. In urma constructiei s-a format lacul de acumulare Gura Apelor. Drumul renunta de tot la asfaltat, chiar si la cel stricat si se transforma in drum forestier de ambele parti ale lacului.  Peisajul a meritat deplasarea pana acolo.

La intoarcere ne-am oprit pe malul raului ce insoteste soseaua pana mai jos. Parca si culoarea apei era diferita aici de cea a raurilor din sudul tarii. Si din nou, nici tipenie de om, parca eram singuri in toate acele paduri.
Locurile de acest fel sunt cele care reusesc sa ma curete de toate mizeriile si lucrurile rele  care ma acopera in oras si ma incarca apoi cu energie pozitiva si voie buna. Din pacate, fiind atat de departe de Bucuresti, nu cred sa reusesc sa ajung prea curand acolo.

Lacul Gura Apelor si Barajul Tomeasa pe harta:

View Larger Map